În lumea vibrantă a orașului București din interbelic, în mijlocul străzilor animate și a agitației capitalei, se ascundea o taină întunecată – Mahalaua Mandravela. Această zonă, cunoscută sub numele de “Cârciuma Blestemată a Bucureștiului”, reprezenta un centru al activităților dubioase, al petrecerilor nebunești și al intrigilor întunecate.
Povești de București: Cârciuma de legendă a Bucureștilor!
Încă de la marginea orașului, Mandravela își aștepta vizitatorii cu promisiunea unui spectacol permanent. Cârciuma legendară a devenit un loc de întâlnire pentru oameni din toate păturile societății, atrăgând atât boieri și aristocrați cât și hoți și muncitori. Pe străzile întortocheate ale mahalalei se spune că au răsunat mereu cântecele lăutarilor și râsetele pline de bucurie, contrapunctând cu atmosfera sumbră și misterioasă a locului.
Madravela: O rascruce de 3 drumuri “blestemate”
Ceea ce făcea Mandravela cu adevărat unică era reputația sa de a fi situată la răscrucea a trei drumuri “blestemate”: unul către închisoare, altul către cimitir și al treilea către poarta unui spital de nebuni. O legendă urbană care a alimentat imaginația bucureștenilor și a păstrat misterul și frica în inimile curajoșilor care îndrăzneau să pășească pragul cârciumii.
Și chiar dacă vinul servit la Mandravela nu era cel mai bun, iar atmosfera nu strălucea de lux, aceste detalii n-au împiedicat oamenii să umple neîncetat localul. Poeții anonimi au dedicat versuri cârciumii, recunoscând farmecul ei aparte și magnetismul inexplicabil pe care îl exercita asupra celor ce-i călcau pragul.
Mandravela
O cârciumă cu un șopron
Destul de prăpădit și-acela
E tot ce vezi când ai sosit
La cârciumă, în Mandravela.Dar n’are a face-un biet șopron
Sau niște geamuri, că sunt mici
Căci dacă vii, aicea vii
Fiindcă e locul cu lipici.Și nu să cugeți la igienă
Nici să rozi așchii din șopron
Ori să consumi fețe de mese
Și să bei geamuri cu sifon.Aicea vii când fericirea
Îți pare că a fost prea scurtă
Ca s’o urmezi te-a dus nevoia
La ciorba strașnică de burtă.Aici când vii îți pare totul
Cât mai frumos e cu putință
Ai iarbă verde, aer rece
Și spațiu pentru elocință.Iar la picioare’n panoramă
Se desfășoară cât privești
Cu arbori, coșuri și biserici
Infect, dar scumpul București.Când s’o pornești sosește vremea,
Răspântia-ți dă patru poteci
La Văcărești te duce una
La Belu pe a doua treci.Spre Balamucul nou e-a treia
Și-a patra… dacă asta cauți
Te duce peste câmp, stimate,
Când câmpii ți-au rămas să-i bați!
Mandravela în literatură – Poveștile de București din literatură
Mandravela, cunoscută ca “Răspântia Blestemată”, este o legendă în lumea interbelică a Bucureștiului. Situată la întretăierea a trei drumuri, unul către casa de nebuni a lui Obregia, altul către pușcăria Văcărești și al treilea către cimitirul Bellu, locul a devenit celebru pentru cârciuma lui Costică Alexandrescu, frecventată de toate categoriile sociale, inclusiv de infractori și deținuți recidiviști.
Numele “Mandravela” are o sonoritate aparte și a fost inclus în cărți ale unor scriitori precum Rodica Ojog Brașoveanu în “Plan diabolic”, unde personajul Ciubaba, un vestit caramangiu, se desfășoară în mahalaua Mandravela. Eugen Barbu, în romanul său “Groapa”, povestește despre atmosfera sumbră a Mandravelei și despre aventurile personajelor sale în această mahala în timpul interbelicului. De asemenea, Stelian Tănase aduce contribuția sa în “Moartea unui dansator de tango”, prezentând povestea lui Gogu Vrabete, supranumit “Tango”, și legăturile sale cu Mandravela.
Aceste referințe literare aruncă lumină asupra trecutului sumbru și fascinant al Mandravelei, oferind cititorilor o privire captivantă într-o lume de trăiri intense și de pericole iminente din Bucureștiul interbelic.
