Printre cele mai emblematice locații se numără o cafenea în București numită Casa Capșa. O cafenea emblematică situată în inima capitalei, care a servit drept punct de întâlnire și inspirație pentru personalități marcante ale secolului XX.

Istoria bogată a cafenelelor din București este strâns legată de cultura românească, fiind un spațiu de refugiu pentru scriitori, artiști și intelectuali deopotrivă.

Oază literară în inima Capitalei, Casa Capșa continuă să strălucească ca un far al culturii și rafinamentului în peisajul cafenelelor bucureștene. Încoronată cu un istoric impresionant și îmbietoare, această destinație iconică este un magnet pentru iubitorii de literatură și artă.

Casa Capșa o cafenea în București cu iz interbelic

Fondată în 1868 de către frații Capșa, cafeneaua a cunoscut o rapidă ascensiune, devenind un simbol al Bucureștiului interbelic. Atmosfera elegantă, rafinată și boemă a atras o pleiadă de personalități marcante din diverse domenii, de la literatură și artă la politică și diplomație.

Cu o istorie ce se întinde pe mai bine de un secol, Casa Capșa reprezintă un simbol al eleganței și rafinamentului în inima Bucureștiului. De la începuturile sale în anii 1850, când a fost fondată de negustorul grec Anton Capșa, acest loc devenise rapid un punct de întâlnire pentru elitele vremii.

Cu timpul, Casa Capșa și-a consolidat reputația ca o destinație de lux, atrăgând o pleiadă de personalități marcante din lumea literară și artistică.

Capșa, locul unde “se mănâncă scriitorii” – o cafenea în București de poveste

Casa Capșa, un colț al Bucureștiului încărcat de istorie și îmbietoare, este mult mai mult decât un simplu loc unde “se mănâncă scriitorii”. Această expresie își are rădăcinile într-o realitate mai profundă și mai bogată decât sugerează la prima vedere.

Casa Capșa a fost, și încă mai este, un spațiu în care poveștile prind viață. De la anecdotele amuzante la confesiunile profund intime, fiecare colț al cafenelei este impregnat cu aroma bogată a experiențelor umane.

Scriitorii și artiștii nu doar că au venit aici pentru a se hrăni, ci și pentru a se conecta între ei, pentru a găsi încurajare și validare în comunitatea lor de creație.

Pictori, poeți, romancieri și filozofi s-au adunat aici de-a lungul deceniilor, împărtășind idei, inspirație și, uneori, chiar tristeți. Cafeneaua Casa Capșa a devenit un sanctuar pentru creație, un loc unde literele și culorile se întâlneau într-o simfonie a expresiei umane.

Printre clienții fideli ai cafenelei se numără și personalități marcante ale literaturii românești, precum Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, sau Liviu Rebreanu. Aceste figuri colosale ale culturii românești și-au găsit adesea refugiul în atmosfera intimă și distinsă a acestei cafenele, unde conversațiile se înnobilează cu fiecare cuvânt rostit.

La mesele din Casa Capșa s-au născut numeroase opere literare și artistice, s-au purtat discuții aprinse despre politică și cultură și s-au conturat mișcări artistice de avangardă. Printre frecventatorii assidui ai cafenelei se numărau:

  • Mihail Eminescu, care își scria adesea poeziile la o masă din colțul cafenelei.
  • George Călinescu, care o descrie în romanul său “Enigma Otiliei” ca fiind “un loc unde se adunau toți tinerii scriitori și artiști”.
  • Camil Petrescu, care a găsit inspirație pentru romanul său “Patul lui Procust” în atmosfera boemă a cafenelei.
  • Tudor Arghezi, care era un client fidel al terasei cafenelei, unde își savura cafeaua și observa trecătorii.
  • Lucian Blaga, care participa la dezbateri filosofice cu alți intelectuali la Casa Capșa.
  • Victor Brauner, care a pictat tabloul “Cafeneaua Capșa” ca un omagiu adus acestui loc special.

Pe lângă rolul său de spațiu cultural, Casa Capșa a fost și un important punct de reper social. Aici se organizau recepții, baluri mascate și evenimente mondene, frecventate de personalități din înalta societate. Cafeneaua era considerată un loc al libertății de exprimare, unde intelectualii puteau dezbate diverse subiecte fără teama cenzurii.

Cafenea în București celebră pentru produsele de cofetărie

Cu o istorie care străbate secole și care se confundă cu povestea Bucureștiului însuși, Casa Capșa continuă să rămână un pilon al rafinamentului și culturii în inima orașului.

Într-o vreme când cafenelele serveau drept adevărate saloane literare, Casa Capșa a fost un loc de întâlnire pentru cei mai mari scriitori ai vremii, un loc în care inspirația se îmbina cu aroma cafelei și a prăjiturilor.

Printre produsele care au cucerit inimile și papilele gustative ale scriitorilor și artiștilor se numără legendarul Tort Capșa, o creație de cofetărie ce a devenit un simbol al tradiției bucureștene. Cu straturi delicate de foi de napolitană și cremă fină, acest tort a fost o sursă de inspirație pentru mulți scriitori și poeți.

Pe lângă Tortul Capșa, cafeneaua oferea și o varietate de alte produse de patiserie și cofetărie, care au fost pe placul scriitorilor și artiștilor vremii. De la eclere delicate la tartele fructate, fiecare preparat era pregătit cu aceeași atenție și migală, reflectând standardele ridicate ale Casei Capșa.

Capșa în perioada comunistă

După instaurarea regimului comunist, Casa Capșa a fost naționalizată și a pierdut din strălucirea sa de odinioară. Abia după Revoluția din 1989, cafeneaua a fost retrocedată vechilor proprietari și a intrat într-un amplu proces de restaurare.

Astăzi, Casa Capșa și-a recăpătat statutul de simbol al Bucureștiului cultural. Atmosfera elegantă, rețetele tradiționale reinterpretate și programul cultural bogat o transformă într-un loc de poveste, unde istoria se împletește armonios cu prezentul.

Prezentul la Casa Capșa. Mai este Capșa o cafenea în București pentru secolul acesta?

Casa Capșa rămâne o cafenea cu o reputație distinsă și un loc de întâlnire pentru iubitorii de tradiție și rafinament în București, chiar și în acest secol. Deși timpurile s-au schimbat, iar peisajul urbaniștic a evoluat, Casa Capșa a reușit să își păstreze farmecul și relevanța în secolul 21.

Casa Capșa continuă să fie un punct de referință pentru cei care caută o experiență culinară deosebită și un ambient rafinat. Deși cafenelele moderne și lanțurile internaționale au câștigat teren în București, Casa Capșa a ales să își mențină caracterul tradițional și să pună accent pe autenticitate și calitate.

În prezent, Casa Capșa oferă o gamă diversificată de produse de cofetărie, patiserie și preparate culinare, toate preparate cu aceeași grijă și atenție la detalii care au consacrat acest loc de-a lungul deceniilor.

Indiferent dacă ești în căutare de prăjituri fine, specialități de patiserie sau preparate tradiționale românești, Casa Capșa are ceva pentru toate gusturile.

Cu toate acestea, Casa Capșa a adaptat și evoluat în funcție de cerințele vremurilor moderne. Este echipată cu facilități moderne, oferind acces la internet Wi-Fi și alte servicii convenabile pentru clienți. Astfel, Casa Capșa reușește să îmbine farmecul tradițional cu confortul și comoditatea contemporană.

În concluzie, Casa Capșa rămâne cu mândrie o cafenea pentru secolul 21, un loc în care tradiția se împletește cu modernitatea și unde oaspeții sunt întâmpinați cu aceeași ospitalitate și atenție ca și în vremurile de glorie ale trecutului.

Pentru cei care caută o experiență autentică și memorabilă în inima Bucureștiului, Casa Capșa este cu siguranță o alegere excelentă.

Povestea Casei Capșa – hotel, restaurant, cofetărie și cafenea în București

Povestea Casei Capșa – hotel, restaurant, cofetărie și cafenea în București

Capșa – Ion Pribeagu (poezie)

În vitrinele lui Capşa,
Sunt expuse prăjituri,
Lei şi urşi de şocolată
Şi tot felul de figuri.

Îngeri şi purcei de lapte,
Ouă roşii, cerbi şi pui,
Toate fabricate în zahăr
În laboratorul lui.

Ş’a intrat domnul Costică
Un geambaş cu ceafă lată.
– Bună ziua! Zise dânsul –
Vreau un cal de şocolată!
– Da! Avem! – Şi vânzătoarea
Îi arată vreo câţiva.
– P’ăsta roibu-l iau, că-mi place,
Dar am să vă rog ceva!
Hamurile-aş vrea să fie
Albe şi cu zdrăngănele,
Iar pe jos pajişte verde
Şi cu nişte floricele!
– Imediat! Şi’n trei minute,
L-a adus mult mai focos,
Ducipal cu hăţuri albe,
Şi cu stânjenei pe jos.
– Nu te superi domnişoară,
Dar mai am o rugăminte:
Vreau să-mi scriţi cu slove roşii
Numai două-trei cuvinte.
Mâine-i ziua mea şi fiindcă,
Plec acuma la Focşani,
Scrieţi: “Să trăieşti Costică!”
“Souvenir!” şi “La mulţi ani!”
– S-a făcut! Şi’n trei minute,
Iute ca o rândunică,
I-a adus calul şi scrisul,
Cum a vrut nenea Costică.
– Mulţumesc! – A spus geambaşul
Cu un gest cavaleresc –
Şi-acum spune-mi turturico,
Cât costã, ca să plătesc!
– Păi, cu hamurile albe,
Pajiştea cu stânjenei,
Suvenirul şi urarea,
În total: şaizeci de lei!
– Minunat! Ş’a spus în gându-i,
Radios şi fericit,
Ş’admirându-l încă-odată,
A scos banii şi-a plătit.
– Vi-l împachetez? – întreabă,
Vânzătoarea cu lipici –
– Nu! Nu! Nu! – a spus Costică,
Fiindcă îl mănânc aici!