Imi aduc aminte in 2007 cand ma vazut primul iPhone 2 mi s-a parut superlativul telefoanelor. Era ceva in acel mic dispozitiv facut de Appple, care parca mirosea a interesant si care parea sa fie stampila calitatii. Avea iCloud-ul si toate acele solutii personalizate, care pareau sa faca din el TELEFONUL TAU, nu un telefon oarecare. Si sentimentul nu era doar al meu, ci al tuturor celor care detineau un iPhone la ora aceea. Plus ca ei veneau cu o calitate a sunetului, peste tot ceea ce exista pe piata, iar castile parca erau facute pentru DJ-ii profesinisti si foarte pretentiosi, nu pentru mine sau pentru tine.
Apoi a venit iPhone 3. Diferentele erau majore si parea ca bulgarele numit scurt “i” nu se va face niciodata prea mare ca sa se sparga. Parea ca niste copii mari consuma mereu din el, tocmai pentru a fi mereu perefect. Intre timp toti ceilalti “frati” ai iPhone-ului (iPad-ul, iWatch si laptopurile acele cu marul fermecat pe ele) pareau sa creeze un fel de Regat fanatstic, pentru oi utilizatorii. Apple ne oferea o bucata de copilarie in plina maturitate. Era acel Mos Craciun in care credeam cu atata tarie atunci cand eram mici si care acum parca chiar ne tinea pe genunchi si ne oferea exact ce ne doream. Si tot ca atunci in copilarie, noua ne venea sa ne luam cadourile proaspat aduse de “Mos Steve Jos” si sa alergam cu ele deasupra capului si sa strigam intregii lumi:
Sunt cel mai fericit copil din lume. Rugamintile mi-au fost ascultate si scrisoarea mea a ajuns la Mosul in Laponia. Si mai mult decat atat. Spiridusii Mosului chiar au reusit sa imi ansambleze cadoul perfect. Lumea aceasta chiar este magica si sper ca toti sa primit cadouri la fel de frumoase ca al meu!
(Insa in interiorul meu egoist, ceva parca vroia sa spuna: NUUU, NIMENI NU VA AVEA ACEEASI MINUNE DE “i” CA SI MINE!)
Anii au trecut si exuberanta inceputului si visele cu Mos Craciun mi-au trecut, dar pasiunea pentru Apple nu. Si am reusit sa trecu si prin celelalte versini de iPhone. Insa in timp am inceput sa fiu mult mai grijuliu cu aparatele mele. Pentru ca am avut neplacuta supriza de a sparge doua ecrane si tot ca un copil suparat, imi venea sa planga si sa dau vina pe intreaga lume si pe toti cei din jur, pentru necazul meu. Asa ca am inceput sa caut solutii de protejare a ecranului. Si cea mai uimitoare experienta am avut-o cu cei de la Smartprotection.ro. Iar cea aleasa de mine, imi place pentru ca este transparenta si nu schimba cu nimic forma originala si nu ascunde nimic din detaliile dragului meu iPhone 7 de acum.
Plus ca in afara de a-mi proteja fizic “noua mea jucarie Apple”, am inceput sa fiu atent si al modul in care il folosesc sau la modul in care instalez anumite aplicatii. Pentru ca unele din ele se cam incurca una pe cealalta si trebuie sa le armonizezi. (Si parca aud o vece din OFF: DAAA, SI CE AI FACUT? TE-AI DUS LA “SCOALA DE i-PHONISTI?). Si vocea aceea nu greseste cu mult. M-am dus pe Forumul celor de la iMore, sectiunea iPhone 7 si invat in fiecare zi cate putin “despre ingrijirea micutului meu Septar”.
