Am ascultat azi la munca toata ziua niste Tudor Gheorghe. In lista de melodii ascultate una mi-a atras atentia: Antiprimavara, “Ce dacă vine primăvara / Atâta iarnă e în noi / Că martie se poate duce / Cu toţi cocorii înapoi.”
Suntem in plina iarna a minti noastre si nu putem sa zarim soarele care se ascunde dupa norii ridicati tot de noi. Atata iarna e in noi. Practic ne blocam bucuria de a trai in primavara. E trist si enervant in acelasi timp. Ai zice ca un om trebuie sa stie ce este bine si ce este rau pentru el, dar practica ne arata ca nu este asa. Cand binele meu ajunge sa fie raul tau si invers, atunci traim in antiprimavara.
Cum a pus poetul versurile astea ca un labirint nebun care sa fie urcat pe muzica de un trubadur. Si noi ascultam si cantam, dar de multe ori nu intelegem. Ascultarea mecanica face inima sa vibreze in timp ce creierul refuza sa inteleaga versul. Traim in temnita de gheata a iernii mintii noastre.
Ce daca vine primavara…practic stim ca vine primavara prin vibratie dar refuzam sa o traim fiind blocati intr-o minte temnita.
